Spune-mi cine eşti
Dimineaţa la cabana din Curmatură, atunci când nebunia se mai terminase şi cei mai mulţi dintre cei ce dormiseră prin şi pe lângă cabană plecaseră deja în traseu sau spre casă, am mai băut un ceai de “La revedere, locuri dragi” ascultând, repetată la nesfârşit, melodia celor de la Semnal M.
Tu stai singură la geam şi afară plouă
Îţi cuprinzi tâmplele calde cu mâinile-amândouă
Şi aştepţi în noaptea grea un gând bun de undeva
Să-ţi aprindă-n ochii negri prima stea
Glasul ploii îţi şopteşte-acum un cântec trist
Tu nu ştii că eu te-ascult, tu nu ştii că exist
Dar speranţa-mi va purta paşii cu puterea sa
Către norul unde e fereastra ta
Spune-mi cine eşti, spune-mi ce doreşti, spune-mi dacă mă iubeşti
Spune-mi dacă vei veni-ntr-o zi în calea mea
Spune-mi cine eşti, spune-mi ce gândeşti, spune-mi dacă voi afla
Într-o bună zi şi drumul spre inima ta