Scrisoare către Moş Gerilă

Mă mai ştii? Ne-am văzut prima oară pe la grădiniţă… Nu prea ştiam eu care e treaba cu tine, tu nu ştiai română, iar eu nu ştiam maghiară. Ne-am întâlnit un an mai târziu şi învăţaseşi între timp română, salvator pentru mine pentru că tot nu ştiam o boabă de maghiară dar ţineam morţiş să-ţi spun, totuşi, o poezie pe care să o şi înţelegi.

Acum nu prea pricep eu unde ai dispărut după câţiva ani în care ai venit constant, dar să ştii că am fost cuminte – chiar dacă uneori n-am mâncat tot din farfurie şi în loc să merg la muncă, precum ţi-ai fi dorit, am făcut prostia să fac o facultate.

Dragă Moş Gerilă… sincer să fiu, nu ştiu dacă mi-e dor de tine, dar uneori mi-e tare dor de anii aceia când mă mulţumeam cu o minge de 5 lei şi aia spartă pentru că se încăpăţâna să lovească cuiul din gard şi cu un Cico şi-o prăjitură diplomat la o cofetărie, după film cu cowboy şi indieni. Mi-e tare dor de anii când ne făceam arcuri şi săgeţi din ramuri de salcie şi mâncam mere – întotdeauna din grădina vecinilor, când ne făceam cazemate din baloţii de paie ai CAP-ului aşezaţi într-un uriaş deal artificial.

Au trecut mulţi ani de atunci, Moş Gerilă, iar pe mine mă mai încearcă, din când în când, nu o nostalgie pentru anii când stăteam la cozi după ce veneam de la şcoală ca să cumpăr o jumătate de pâine neagră, ci doar o nostalgie după anii copilăriei, cei în care singura noastră grijă, a mea şi a prietenilor mei, era să ne construim o ţară în uriaşul molid din spatele grădinii, să mestecăm gumă din răşină, să nu ne prindă paznicii când ne jucam de-a v-aţi ascunsea prin lanul de porumb, să adâncim gaura în care credeam că se ascunde comoara… Au trecut anii şi nu ai mai venit. Într-un fel poate e mai bine…

… Nu ştiu dacă mi-e dor de tine, Moş Gerilă, dar mi-e tare dor de puştiul pistruiat, cocoţat pe două picioare nefiresc de subţiri, ce încă îmi zâmbeşte ştrengar dintr-o fotografie alb-negru făcută într-o zi în care te aştepta să vii.

Articole asemănătoare:


Un raspuns la “Scrisoare către Moş Gerilă”

  • Anonymous Spune:

    hm da…. am ramas un pic trista dupa ce am citit… desi inca sunt tanara… ma gandesc cu nostalgie la clipele cand singura mea grija era sa urmaresc atent ceasul de pe perete…pt a sti cat mai am pana sa ies afara :P … Dar, ma gandesc ca fiecare perioada are momentele ei frumoase…si viata trebuie traita din plin!!!

Lasati un mesaj