Plouă peste Braşov
Plouă mărunt şi pe mine mă dor sunetele şi îmi fuge gândul. Sunt încă în căutarea zilei de ieri, când era duminică şi eram acolo sus, mult mai aproape de Cer. Acum, în braţele larg închise nu mai prind decât iluzia muntelui şi nu-mi rămâne decât să închid ochii şi să visez la o cană de vin la gura sobei de la cabană, la prieteni şi la apusuri îngheţate, la toamna frumoasă ce acum pare atât de îndepărtată deşi a trecut atât de puţin.
November 18th, 2008 at 22:11
Foarte frumos scris:). Ar trebui sa scrii mai mult si mai des:p
November 19th, 2008 at 00:05
No las că e mai bine mai puţin şi mai rar. Sunt destui care să vorbească mult şi prost – politicieni cred că le zice. :D