Masina galbena
Alt vis vechi…
Nu mi-am permis niciodata masina. Sunt un risipitor? Nu stiu sa castig bani? Nu stiu sa ii pastrez? Ramane un mister, dar nu imi permit o masina. Asa cum nu reusesc sa imi incropesc nici un echipament de munte decent.
Dar asta nu ma impiedica sa visez.
Copil mic fiind vroiam sa detin o masina albastra. Probabil Dacie pentru ca altceva nu prea circula. Apoi am vrut Volswagen Golf negru. Apoi Mercedes rosu (nu va ganditi prea departe) – o “Cobra” rosie.
Mai nou imi doresc un Seat Leon. Neaparat galben. De ce? Nu stiu… Reminiscenta poate a momentului in care am aflat ca Ferrari are ca si culoare traditionala galbenul Modenei.
Visul meu este real. Este parcat in fiecare zi in fata blocului de birouri unde lucrez. Pentru cineva el este realitate. Pentru mine un vis.
Am visat intodeauna ca sunt la volan.
Eram inca un copil cand am vazut intr-o revista nemteasca (adusa de niste sasi veniti sa isi viziteze rudele ramase in Romania), o masinuta de jucarie, genul de masinuta pe care o vedem astazi in parcuri. Eram deja mare pentru ea dar asta nu m-a impiedicat sa mi-o doresc. Era prima oara cand m-am visat sofer.
Adolescent mi-am dorit un … autobuz! Sau un camion. Apoi a venit in viata mea Mercedesul rosu. O Cobra superba pe care o conducea unul din prietenii mei. Inca mi-o mai doresc!
Masina reprezinta pentru mine un vis care devine cosmar. Faptul ca nu reusesc sa transform visul in realitate este dezamagitor pentru mine. De ani de zile ma amagesc cu gandul ca in anul ce va sa vie, voi conduce o micuta bestie pe roti.
Lipsa ei devine cu atat mai chinuitoare cu cat in ziua de astazi masina a incetat sa mai fie un lux (mai putin in viziunea guvernantilor), dovada soselele din ce in ce mai aglomerate.
De ce galbena? Poate pentru ca este culoarea invidiei..
May 11th, 2009 at 22:58
e sanatos mersul pe jos, dar de fiecare data cand urc in autobuzul de Sacele parca parca ar merge si o masina :)) galbena sau albastra pentru mine nu conteaza, motivele sunt total diferite…
May 26th, 2009 at 12:18
Dupa 8 ani de naveta cu “sacelele” au urmat vreo 3-4 ani de naveta cu masina… vara asta m-am intors la bicicleta… si rar autobuz sau masina… Poate ca facultatea, serviciul, si faptul ca eram plecat de dimineata pana seara ma faceau sa “depind” de masina… Ma bucur ca am terminat scoala si serviciul imi permite sa merg cu bicicleta ;)
Legat de Seat-ul cel galben… sa stii ca masinile s-au ieftinit …daca Seatul acela este singura masina care te-ar satisface ..probabil va ramane un vis in continuare; Eu regret putin ca m-am intins la o masina destul de scumpa si daca as fi din nou in situatia de a alege, sigur ar fi ceva mult mai ieftin si la fel de util ;)
May 26th, 2009 at 12:58
Seat să fie şi galben. În rest, nu contează nici marca şi nici culoarea. :P
Vei înţelege, poate, din cuvintele mele că nu ţin să conduc o maşină anume. E doar un vis, care se schimbă periodic. Sincer? Dacă aş avea îndemânarea tehnică sau mijloacele financiare de a restaura o maşină, m-aş orienta tot spre bătrâna Cobra. :D
October 8th, 2009 at 07:25
… şi aşa s-a întâmplat, c-a ieşit la zar să fie Fiat şi să fie roşie! :D
January 12th, 2011 at 22:37
:)) Am ajuns să îmi răspund singur.
Prin nu ştiu ce minune, Fiatul a devenit Dacie.
February 25th, 2011 at 14:57
Si din galben a iesit rosu :)
Sa te bucuri de ea multa vreme si sa te duca in locuri minunate !
February 25th, 2011 at 15:03
Mulţam fain, Radule!
May 15th, 2013 at 21:35
eu de mic mi-am dorit sa conduc masina familiei, un Opel Ascona rosu din 1977….la varsta de 18 ani am reusit sa iau carnetul, si astfel sa conduc batrana masina. Marea “suparare” era ca nu puteam sa ies din oras cu ea ca nu prezenta siguranta, avand in vedere ca facuse deja 30 ani…Asta e…macar era buna pentru urcat colina, plimbari prin oras, chiul in grup de la seminarul de matematici speciale :) Intr-o zi m-am incapatanat sa ies cu ea in afara, iar dupa 30 km nu mi-a ramas decat sa admir fumul care iesea din motor…m-am intors remorcat…Momentan am un Ford Fiesta din 1998, dar ideea este ca inca mai visez masina veche, si am amintiri placute, cu toate ca iarna pornirea motorului era un adevarat ritual :)
Deocamdata, a conduce este doar un vis? asa era si pentru mine…dar niciodata nu e prea tarziu. Avem timp pentru tot.
O zi buna in continuare!
May 16th, 2013 at 15:58
După cum poate ai văzut într-un comentariu de mai sus, Seat-ul s-a făcut Fiat (şi da! a murit şi el la primul drum în afara oraşului :)) )… apoi a venit în viaţa noastră Kami (numele de alint al Daciei noastre) cea care, conform urării lui Radu, a împlinit de curând 40 000 de km pe drumuri spre munţi şi văi, oraşe mai apropiate sau îndepărtate.