Gânduri la un an de “Pădure”

“De ce pădurea de vise?

Visăm în fiecare zi. De cele mai multe ori cu ochii deschişi…”

Da, prieteni dragi… aşa a început totul, într-o noapte de decembre – acum aproape un an. Atunci, la ceas târziu de noapte, au răsărit primii “lăstari” ai Pădurii.

A trecut un an de când, mai bine sau mai rău exprimate, am lăsat o parte din gândurile albe pe pagini negre, un an cu de toate, unele mai bune, altele mai puţin bune, un an care a lăsat, până la urmă, urme.

Dacă a fost un an bun? Nu ştiu. Ştiu doar că mulţumesc Cerului şi Muntelui că am ajuns de fiecare dată cu bine acasă, că sunt sănătos, că mi-au adus-o în viaţa mea pe Oana – cea pentru care şi datorită căreia zâmbesc zi de zi şi că am în continuare alături prieteni dragi.

Pentru că, probabil, nu voi mai apuca să mai scriu până spre Anul Nou – mulţumesc tuturor celor care au citit măcar câteva rânduri ale acestui jurnal şi, în special, celor care au lăsat, de-a lungul timpului, o mărturie a trecerii lor.

Să aveţi Sărbători liniştite şi luminate de Pruncul născut în ieslea Bethleemului.

Articole asemănătoare:


2 raspunsuri la “Gânduri la un an de “Pădure””

Lasati un mesaj