Enigma verbului “a scrie”

Constat că nu mai ştiu să scriu. O fi şi ăsta un semn de bătrâneţe… sau poate prea mult timp petrecut printre greşeli gramaticale?

Acum stau şi mă întreb… oare cum se conjugă verbul “a arunca”. Presupun că măcar indicativul prezent îl mai ştiu. Ar trebui să înceapă cu “eu arunc” (cu ulei ars după pisică) – mda, oare ce-o fi fost în capul individului care mi-a redecorat pisoiul portocaliu într-unul bicolor? Presupun că nu prea multe… Mă las de aruncat, risc să ajung pe la “aş arunca” şi mă gândesc că poate şi ajung să o mai şi fac.

Hai mai bine să trec la “a vorbi”… mult şi cam aiurea. Mda… Una bucată obicei prost. Simt că o să ajung să mă gândesc la discuţii lungi şi inutile. Mai bine lasă!

Da… Ăsta e: “a compune”. Eu compun, tu compui, el compune… versuri… Ptiuu… iar l-am nimerit! Drept e ca aici, am intrat şi într-o autodilemă… Nu de alta dar simt că mă depăşesc unele lucruri şi tare sunt tentat să dau delete şi la “Pădurea de vise” şi (mai ales!) la “Cuvinte pe pereţi”!

“A merge”… cu ATV-ul prin pădure. Gata!!! E cazul să închei încercările de conjugare că îmi stric ziua… şi-i păcat!

Hai mai bine să mă gândesc cum se pune articolul: hotărât… că nu înţeleg ce-a avut ăla cu pisica mea! Gata… las naibii încercările de readucere aminte şi plec pe munte… cât mai există şi muntele, nu de alta dar de la un timp se naşte o pădure de vile.

Parcă ziceam “gata”!

Eu scriu, tu scr… Chiar aşa? Cum se scrie?

PS: Răspunsul aici: http://dexonline.ro/search.php?cuv=scrie

Articole asemănătoare:


Lasati un mesaj