Doar cuvinte nebune
Poate că şoapta este prilejul unui sărut al vorbei, poate că vorba este clinchetul apei iar apa este pleoapa vântului. Poate că vântul este surâsul nebun al dimineţii şi dimineaţa este clipa cântecului… poate cântecul este mirarea muntelui, iar muntele nu este altceva decât iluzia raiului… sau poate că eu, poate că tu… sau poate că nu.
Poate că şoapta este prilejul unui sărut al vorbei şi vorba este nebunia potecii. Poate că poteca este îngerul zăpezii sau poate că zăpada nu este altceva decât dezmierdarea luminii şi lumina – amintirea frunzei. Poate că frunza este oglinda cerului iar poate că cerul nu este altceva decât copilăria fericirii… sau poate că eu, poate că tu… sau poate că nu.
Şi, poate că într-o zi – şi apa şi vântul şi dimineaţa şi muntele şi cântecul şi raiul, iar în altă zi – şi poteca şi zăpada şi lumina şi frunza şi cerul şi fericirea se vor ascunde în tine iar eu voi fi şoapta ce-mbrăţişând – sărută vorba.
November 6th, 2008 at 22:58
“Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit “-Paler….
Nu stiu daca in acest fragment avem acelasi lucru dar sunt sigura ca el a atins o coarda sensibila, a topit o particica din sufletul inghetat de valvataia urbana….a facut introducerea perfecta pt un weekend la munte :)…in doi :)
November 10th, 2008 at 22:44
Mai… tu esti indragostit :)
November 10th, 2008 at 22:55
Iubesc Gabi, cu multa pasiune… muntele!
November 13th, 2008 at 22:58
…frumos spus…felicitari, chiar ai talent la cuvinte…