Doar cuvinte nebune

Poate că şoapta este prilejul unui sărut al vorbei, poate că vorba este clinchetul apei iar apa este pleoapa vântului. Poate că vântul este surâsul nebun al dimineţii şi dimineaţa este clipa cântecului… poate cântecul este mirarea muntelui, iar muntele nu este altceva decât iluzia raiului… sau poate că eu, poate că tu… sau poate că nu.

Poate că şoapta este prilejul unui sărut al vorbei şi vorba este nebunia potecii. Poate că poteca este îngerul zăpezii sau poate că zăpada nu este altceva decât dezmierdarea luminii şi lumina – amintirea frunzei. Poate că frunza este oglinda cerului iar poate că cerul nu este altceva decât copilăria fericirii… sau poate că eu, poate că tu… sau poate că nu.

Şi, poate că într-o zi – şi apa şi vântul şi dimineaţa şi muntele şi cântecul şi raiul, iar în altă zi – şi poteca şi zăpada şi lumina şi frunza şi cerul şi fericirea se vor ascunde în tine iar eu voi fi şoapta ce-mbrăţişând – sărută vorba.

Articole asemănătoare:


4 raspunsuri la “Doar cuvinte nebune”

Lasati un mesaj