Amintiri cu praf de studenţie…

În fiecare an, odată cu apropierea lunii octombrie, se reactivează amintirile cele mai dragi din anii studenţiei, mintea readuce urcările în gaşcă veselă spre Cetatea universitară, reapar plimbările lungi prin centrul vechi al Braşovului între două cursuri, orele lungi din veselul cămin 5, Berarul de altă dat îşi sună spuma în pahare, apare din neant Sighişoara medievală cu liniştea de dinaintea festivalului şi dezordinea veselă din timpul acestuia, revin veseli colegii de altă dat, reapar nopţile de scris referate cu o pizza şi o Cola pe masă.

“Unde s-au dus, unde au apus” acele timpuri? Mi-e dor să colind, cum făceam la 20 de ani, străduţele cele mai ascunse ale centrului Braşovului, să urc spre Scheiul liniştit, să fac turul anticariatelor în căutarea unei culegeri pe care să dau puţini-mi bani, mi-e dor de anii aceia lipsiţi de întrebări existenţiale, în care singura grijă era să încercăm să înţelegem cât mai mult din cursurile pe care între timp le-am uitat cu desăvârşire.

Ar fi frumos ca acum, la 30 de ani, să iau la pas locurile studenţiei mele, cu un aparat foto în mână. Aş învia, poate, ceva din anii şi oamenii care mi-au luminat o parte foarte frumoasă a vieţii.


Lasati un mesaj