Alte cuvinte nebune…

Atunci când cuvântul este preludiul unei şoapte, visul îşi ia zborul peste zăpezi şi naşte întrebări ce ne bântuie sufletele: Cine eşti tu? Cine sunt eu? Dar când şoapta devine – în sfârşit – realitate, aceste întrebări nu fac decât să se contopească în întrebarea firească: Cine suntem noi?

Atunci când dimineaţa ia locul nopţii, eu rămân în aşteptarea răspunsului ce-o să devină şoaptă şi a şoaptei ce-o să devină visul ce umple spaţiul nascând alte întrebări: De ce eu? De ce tu? Iar în căutarea răspunsului se frânge spada şi cad zalele vântului, în timp ce iarba mângâie stânca şi şopteşte că drumul e-n noi.

Atunci când cuvântul este preludiul unei şoapte, un fulg, ce pluteşte acolo în munte, ne alege şi se metamorfozează în sărutul ce naşte răspunsuri, ce naşte întrebări.

Articole asemănătoare:


Lasati un mesaj