Înapoi…

Mi-a fost întotdeauna frică să sar peste şanţuri. Mi-era frică atunci când eram copil, încă am o reticienţă din punctul acesta de vedere – trecerea unui mic râu sau a unui şanţ, mă face să ma gândesc de două ori înainte de a face saltul decisiv. Surprinzător, poate. Câteva sute de metri sub creasta de două palme pe care mă aflu şi nu mă încearcă nici-o emoţie, un şanţ de un metru lăţime şi me reîntorc la frustrările copilăriei.

Când am decis să scriu câte un rând-două într-un blog, am avut de depăşit un “şanţ”. Este oareşcum pervers să te deschizi lumii întregi (ehh – luni de zile această lume a fost foarte restrânsă), să-ţi exprimi trăirile sau opiniile şi asta într-un mediu deschis tuturor – şi celor care te cunosc şi celor care te judecă doar prin ceea ce citesc cu mai multă sau puţină atenţie. Până la urmă expui lumii un dialog cu viaţa ta, aşa cum frumos spunea Cristina. Încă nu sunt sigur că a fost bine că am sărit şanţul, dar am avut nevoie de acest spaţiu de refulare a unor gânduri mai frumos sau mai puţin reuşit exprimate.

E adevărat că blogul s-a dorit la început prin a fi altceva. Un spaţiu de dialog interior în care muntele să nu ocupe un spaţiu atât de larg – un contrabalans necesar la carpati.org, un spaţiu de exprimare a unor dorinţe şi mai puţin de exprimare a unor opinii. A devenit ceea ce este pentru că nu ştiu să fiu altfel, pentru că muntele este o mare parte din ceea ce ştiu să fiu sau poate pentru că în ultima vreme nu am mai avut timp să visez. Sau poate că, pur şi simplu, Grinch s-a hotărât ca anul acesta să petreacă ceva mai mult timp cu mine. Nu-i nici-o problemă, eu am timp şi pentru el.


2 raspunsuri la “Înapoi…”

  • Bogdan Balaban Spune:

    Am o problema asemanatoare..Doar ca eu nu ma simt prea bine pe scari :)

  • Cristina Moldoveanu Spune:

    :) fiecare avem santurile noastre, Cip…dar nu cred ca exista sentiment mai placut decat atunci cat iti aduni tot curajul si reusesti sa sari dincolo ! Faci pace atunci cu tine, cu santul, si esti gata pentru urmatorul ! Ba chiar cu cat santul e mai adanc esti si mai fericit dupa ce ai sarit ! Pana una alta…te antrenezi bine ! :) Mult succes !
    Cristina

Lasati un mesaj