Visând cu ochii larg deschişi la minunile munţilor

Uneori trebuie să deschizi ochii şi minunile muntelui îţi vor ieşi în cale. Oare câţi dintre cei cu care am împărţit astăzi poteca destul de circulată, au văzut zecile de flori de colţ (e adevărat, un pic trecute)? Oare câţi bănuiau că la cincizeci de metri sub poteca pe care treceau gălăgioşi, şedea fain în soare o familie de capre negre cu trei iezi mititei? Şi oare câţi bănuiesc, măcar, că în munţii aceia se găsesc minuni despre care au auzit că ar exista doar prin Bucegi sau Crai?

Uneori trebuie doar să deschizi ochii şi să vezi şi altceva decât colbul potecii săpate de sutele de ghete ce-au trecut nepăsătoare. Minunile sunt încă prezente.

Articole asemănătoare:


2 raspunsuri la “Visând cu ochii larg deschişi la minunile munţilor”

  • Nico Spune:

    oohh.. eu am cautat o floare de colt 3 zile cat am stat in Crai, insa nu am avut noroc sa gasesc.. :) pacat ca ochii si mintea vad doar oboseala, si nu si frumusetile ce se rostogolesc pe langa noi… dar oare de ce mai merg toti acei ei prin munti, daca nu pentru frumuseti? doar pentru a putea spune ca au mai cucerit inca un nume in lunga lista? doar pentru inca o poza buna? doar pentru atat?? hmm…
    te salut cu drag!

    • CipiCernat Spune:

      În iunie, în Crai, am căutat Garofiţa Pietrei Craiului şi nu am găsit-o, dar muntele mi-a dăruit, în compensaţie, bucuria de a ajunge în nişte mici canioane la care visam demult şi aceea de a vedea bulbuci de munte încântători.

      Uneori vezi doar ceea ce te aştepţi să vezi, ceea ce este descris în cărţi, ceea ce este trecut pe hartă. Alteori, muntele te lasă să vezi mai mult. Dar pentru asta, trebuie să îl iubeşti intens.

Lasati un mesaj