Să vină zăpada!
Daaaa! O aştept cu mult mai multă nerăbdare decât în alţi ani. După încălzirea de la Predeal – ieşire pe care trebuie să mărturisesc că am privit-o cu ceva emoţii, neştiind dacă mai sunt în stare să stăpânesc alunecarea pe schiuri – este timpul să spun La revedere! pârtiilor aglomerate. Asta şi pentru că Moş Crăciun cu mustaţă(Père Noël mai degrabă) a adus cadoul la care tânjeam de atâta vreme. Deci: este timpul ca focile să se lipească pe schiuri şi schiurile să alunece pe zăpadă şiiiiii: pe pârtie cu mine… pârtia mea particulară din orice colţ de munte! (Dragii mei, să nu fiţi supăraţi pe mine, o să vă las un colţişor cu zăpadă şi vouă şi asta la preţ modic!!)
Deci, să vină zăpada, să vină odată!
PS:
1. Ştiu că e deja în Făgăraş, dar eu o aştept la mine acasă, în munţişorii mei dragi.
2. Dacă cumva nu ştiţi încă despre ce e vorba:
http://www.dinumititeanu.blogopedia.biz/08-ture-de-iarna
sau, de ce nu, minunatul jurnal a lui Mike:
http://www.carpati.org/jurnal/calimani_pe_schiuri_de_tura/1237/