Pe drumuri vechi: Copilul munţilor

– Salut!
– Salut Gabi!
– Ce faci in week-end?
– Stau acasa.
– Hai pe munte!
– Nu pot..
– Mergem in Ciucas.
– Ciucas.. hai ca vin..

E inca foarte devreme si parca nu imi vine sa ma dezlipesc de caldura asternutului.. Merg in Ciucas! Gandul ma electrizeaza, somnul dispare si sar din pat. La tura din Iezer, Gabi ma asteptase un sfert de ora in fata casei si nu apucasem sa mananc, acum sunt gata cu o jumatate de ora in avans. Ies in strada si astept.

– Unde-i Gabi?
– Salut Bogdane.. Am vorbit cu el acum vreo 20 de minute.. e pe drum, o sa ajunga la tine in curand.

Am inghetat … Uite-l. Suntem toti! deci, hai la drum!

E inca intuneric cand Gabi parcheaza masina la limita dintre judetele Brasov si Prahova. Ne echipam rapid si plecam la drum. In fata noastra primul obiectiv al zilei: Coltii Bratocei. Iesim rapid in poiana de sub ei si ne saluta soarele. E deja ora sapte. Renuntam la a mai urma drumul forestier care duce la Releu si Nicu ne face poteca printre molizi. Iesim pe o mica coama si ne prelungim la o sedinta foto. Freamat de nerabdare. Il depasesc pe Gabi si o iau inainte.

Gata! Am trecut de Coltii Bratocei…

– Unde e Sfinxul?
– E aici, in spate, nu are sens sa il cautam acum prin zapada.

Si plec mai departe fara a mai astepta vreo alta intrebare.

Ciudat! In fata nu erau urme.. si totusi un copil, ce pare a avea vreo 12 ani, merge in fata mea. Incerc sa il ajung si imi alerg prietenii urmand geometric culmea Bratocei. Ies intr-o mica sa. E cald si e ferit de vant. Vad in fata mea Varful Bratocei si in dreapta Culmea Tigaile Mici. Se vede poteca pe o curba de nivel cum ocoleste varful.

– Ce facem Gabi?
– Pai cum vreti, mie mi-e tot una.

Copilul a disparut pe poteca. Pe acolo m-as duce si eu dar parca e cam mare zapada. Imi aduc aminte de Bogdan care nu e chiar in apele sale.

– Ce zici Bogdane?
– Mi-e ceva mai bine. Urcam pe varf.

Urc repede pe varful Bratocei. Unde o fi? Si cum de numai eu il vad? Ar fi trebuit sa zica si ceilalti ceva..

Cobor spre Saua Tigailor.. Uite-l.. E acolo rasfatandu-se in soarele diminetii. Pana ajung in sa, a luat-o deja spre varf.. Ufff!

Imi astept prietenii. Ce bine arata stancile astea! Imi aduc aminte de ceva… Mmmmmm.. Gogosi pudrate cu zahar…

Pauza se prelungeste. Unde-o fi copilul? Pesemne ca e deja pe varf. Plecam in sfarsit! Il las pe Gabi in fata. Trecem pe o fata mai expusa si nu-mi prea arde sa sap trepte. Uite varful.. mai e putin.. Ce cald e!

Uite-l! E acolo pe varf… Ajung si eu… Ma uit bine la copil si ma recunosc! Copilul sunt eu. Am revenit, dupa aproape douazeci de ani pe poteca pe care m-am indragostit definitiv de munte.

Ajunge si Bogdan… Sedinta foto. Filme.. Tragem un spot publicitar.

– Ciprian! Uite capre negre..
– Lasa gluma!
– Hai mai, doar nu crezi ca o sa stea sa te astepte pe tine!

Cobor cei cativa metri care ma despart de Gabi si Nicu si imi vine sa ma frec la ochi! Doua capre negre.. Oare cum de au scapat braconajului salbatic din zona??

Dinspre cabana se vad alti cativa drumeti. E timpul sa plecam. E cald! E amiaza si zapada este uda de-a dreptul. Gabi si Nicu incearca o demonstratie de coborare in alunecare cu oprire in piolet. Gabi isi da drumul dar se opreste de la sine dupa doar cativa metri, prilej pentru mine si Bogdan de haz! Rasuna vaile a Sanie cu zurgalai! dar Gabi nu aluneca. Nicu vine pe picioare fara sa mai incerce.

Venim incet pe aceeasi muchie.

– Uite capre negre!

Eee.. prea de tot.. Ma apropii de margine. “Caprele negre” sunt de data asta un grup de 10-11 tineri ce vin pe poteca. Si e cald si bine!

Am ajuns in zona Coltilor. Renuntam la a mai cauta urmele de dimineata si ne tragem poteca directa prin zapada uda!

– Ce zi faina a fost…

Ciucas (02.02.2008) 

http://www.carpati.org/jurnal/pe_drumuri_vechi…/789/

Articole asemănătoare:


Lasati un mesaj