Gânduri despre nişte cuvinte

“Într-o zi un copil a urcat pe-un deal de la marginea unui sat. Când a revenit jos, nişte săteni, uitându-se ironic la el, i-au zis: Mare ispravă ai mai facut şi tu!, iar copilului i s-a făcut ruşine de realizarea lui.”

Se presupune că, adulţi fiind, înainte de a vorbi avem grijă la ceea ce urmează să spunem. Dar, de câte ori în viaţă nu am fost “sătenii” din rândurile anterioare? De câte ori nu am făcut pe cunoscătorii, explicând copilului că existau şi variante mai grele de a ajunge în vârful dealului sau că există şi dealuri mai înalte? Privindu-ne sincer în oglinda sufletului, constatăm că am făcut-o de multe ori. Uneori nu atât de evident, uneori animaţi de intenţii bune, dar am făcut-o cu toţii.

Uităm atât de uşor cât de mult însemna pentru noi ca şi copii (sau ca începători într-o activitate oarecare) chiar şi un succes ce ar putea să ni se pară acum modest. Şi mai uităm, atât de uşor, că unii dintre noi nici măcar nu au reuşit să urce dealul de la marginea satului, nici la vârsta copilăriei şi nici ca adulţi.

Din păcate, modestia şi cuminţenia în vorbă au încetat demult să mai fie cultivate. Au fost înlocuite de un sistem de (non-)valori ce ne urâţeşte caracterele, ce ne împinge să ieşim cu orice preţ în faţă, să aruncăm cu noroi în orice realizare ce nu ne aparţine, mai ales dacă nu ne este şi nouă la îndemână. Poate că nici nu mai realizăm că este şi vina noastră ca şi indivizi. Aşa am fost învăţaţi şi ne este greu să concepem că nu acesta este comportamentul firesc.

PS: “Parabola” de la care a plecat acest articol îmi aparţine. Nu există în realitate nici copilul şi nici sătenii, există doar nişte comentarii stupide la adresa performanţei unui adolescent, realizare inaccesibilă multora dintre cei implicaţi în discuţie.

Articole asemănătoare:


4 raspunsuri la “Gânduri despre nişte cuvinte”

  • Bogdan Balaban Spune:

    Bine punctat. Probabil ca noi nu vom ajunge in Aconcagua..

  • boreal2007 Spune:

    Privesc cu 19 ani in urma si imi dau seama de posibilitatile mele de atunci. Da, adolescentul din acele timpuri nu ar fi reusit sa urce dealul, dar adultul de acum se bucura pentru realizarile tuturor copiilor de azi.

    Sa-i dea Dumnezeu sanatate si ani multi de mers pe munte, ei si tatalui care i-a indrumat pasii spre cararile alpine!

  • elena Spune:

    Cel care nu a realizat nimic in viata prin propriile puteri, nu va sti sa aprecieze micile, dar insemnatele victorii ale incepatorilor.

  • mihaela Spune:

    Eu il admir sincer pe acel copil, care reuseste sa se simta mai liber decat noi, care a invatat atat de devreme ca visele se implinesc cu ceva munca si putin noroc, admir un copil care are o viata intreaga inainte pentru a dovedi ca este cineva. Cred ca muntele il va invata sa fie un adevarat OM.

Lasati un mesaj