And I say: Romania… !(is my country)… (IV)

Mi-au sărit în ochi întâmplător.

Plecasem de la gară şi îngheţam bine în staţia unde aşteptam de vreo jumătate de oră să apară troleibuzul ce, teoretic, ar fi trebuit să vină din zece în zece minute. (Mulţumesc frumos regiei de transport din Braşov, nici nu îngheţasem tare şi nici nu era foarte obosit după două zile de munte). Eram deja prea nervos pentru a mai putea protesta, când am zărit pe jos micii năsturaşi albi. Nu, nu erau florile de primăvară. Şi nu, nu erau nici nasturii de la cămaşa unui copil. Dar erau mulţi şi făceau trotuarul să arate asemeni unui obraz pătat de pojar.

I-am zărit din nou astăzi. La fel de mulţi deşi nu mai eram în staţia de autobuz. Mi-au sărit în ochi în secunda în care m-am lipit de una din petele albe.

Dragi românaşi, în secunda în care aruncaţi o gumă pe jos, puneţi mâna pe obraz. Nu l-aţi simţit? Este degetul meu care vă bate obrazul!

PS: Nu trăiesc din iluzii, este doar unul din zecile obiceiuri nesimţite ale românilor!

Articole asemănătoare:


2 raspunsuri la “And I say: Romania… !(is my country)… (IV)”

  • adi sere Spune:

    Stimabile, eu is roman si, in exemplul de fata, nu am obiceiul de a arunca guma pe jos… asta ca sa-ti intre in cap sa nu mai generalizezi si sa atribui tuturor romanilor, asa in bloc, obiceiurile proaste pe care le observi la unii “conationali”. Nu de alta da atituidea asta nu face decat sa te incadreze tot in randurile lor.

    • CipiCernat Spune:

      Domnule Sere,

      Întâmplător (sau nu) şi eu sunt român. Am şi cetăţenie şi paşaport şi nu mă dezic de această calitate dobândită prin naştere. La fel de întâmplător (sau nu), nu arunc, nu am aruncat şi nici nu voi arunca guma de mestecat pe jos (şi generalizez acest bun obicei la orice gunoi, indiferent dacă mă aflu acasă, în oraş sau pe munte).

      Dacă tot aţi pomenit de generalizări, vă invit să deschideţi ochii bine, apartenenţa la o anumită naţionalitate nu garantează buna creştere. Prin urmare, dacă este ceva care mi se pare deplasat, atunci acest lucru este asocierea unui obicei prost cu noţiunea de conaţional şi sper că nu este nevoie de mai mult pentru a înţelege în ce direcţie se îndreaptă aluzia mea.

      Îmi pare rău, eu nu am talentul şi înţelepciunea domnului Caragiale de a asocia obiceiurile proaste unui personaj care să poarte un nume. Eu i-am spus românaş. Nu credeam că o să deranjeze decât pe “posesorii” obiceiurilor ironizate în aceste texte, se pare că m-am înşelat.

      În ceea ce mă priveşte, nu sper decât să nu interpretaţi această ultimă frază ca fiind o auto-comparaţie cu ilustrul scriitor.

Lasati un mesaj