Jan 16 2013

Der weiße Rausch – 1931

Un filmuleţ simpatic. Foarte simpatic pe la minutul 6 (filmări cu GoPro, varianta anilor ‘930)


Mar 8 2011

Où sont les neiges d’antan?

Cumva, versul vechi de 500 de ani a reuşit să ajungă fie folosit mai des ad-literam decât în sensul lor Villon-ez (cu scuzele de rigoare pentru barbarismul franco-român al ultimului cuvânt). Ad-literam, deci, o să îl folosesc şi eu, alăturându-l unui filmuleţ cu aer amator-documentar despre o tură la fosta cabană Puzdrele (munţii Rodnei), filmuleţ peste care am dat întâmplător şi care, la momentul postării acestui mic text, are în jur de 38 de ani vechime.


Feb 4 2011

Vintage (like) – II

Deşi iniţial nu intenţionam să fac acest lucru, am mai prelucrat o a treia panoramă, realizată din acelaşi loc şi în acelaşi timp cu primele.

Aşa cum spuneam şi într-un comentariu de pe carpaţi.org, mi-am dorit mult să dau un aer nostalgic acestor fotografii, fără a îmi dori, însă, să repet prea des acest tip de prelucrare şi fără a folosi filtrul Sepia (fie el al aparatului sau al vreunui soft) – filtru al cărui rezultate îmi displac profund. Am muncit destul la realizarea lor şi sunt relativ mulţumit de rezultat (deşi trebuie să recunosc că, totuşi, aceasta din urmă a fost lucrată cam în grabă).

padureadevise.ro

– Click pe imaginea mică din articol pentru a vizualiza panorama –


Feb 2 2011

Vintage (like)

E deja februarie şi eu încă nu am găsit timpul necesar pentru a vă spune bun venit în noul an. Şi cum nici nu s-au prea întâmplat în ultima vreme prea multe, dacă exceptăm uriaşul credit pentru maşina roşie cerută lui Moş Crăciun :D, sunt nevoit să scot de la naftalină amintiri… atât de vechi, încât au fost îngălbenite de (Photoshop) …timp. Sper să vă placă.

Îmi cer scuze anticipat pentru timpul de încărcare relativ ridicat (sunt două panorame de mari dimensiuni). Ca de obicei, click pe imaginea mică din articol pentru a vizualiza panorama.

padureadevise.ro

padureadevise.ro


Jan 21 2010

Ce-aveţi cu toţii?

Cuvintele se smulg din mine şi ies făr’ de-ncetare, în timp ce-n întuneric, eu mă plimb pe străzi.

Ce-aveţi cu toţii? Mi-e dor de iernile de altădat’, cu zăpezi maaaaaaaari, ce scârţâiau sub tălpi. Mi-e dor de străzile-mi înguste, văzute de pe sănia zburând, la ceasuri mici de seară, cu gălăgioşii veseli din ceata de nebuni. Şi poate mi-e dor şi să mai joc un fotbal, cu o minge îngheţată, colo – în curtea Şcolii, şi să mă dau pe gheaţă pe-al Turcheşului drum.

Ce-aveţi cu toţii? Îmi place frigul ce mă arde, întinzând arcuri în muşchii-mi obligaţi la mers. Mie mi-e dor să văd alb totul, în pădurea ce mă cheamă, colo pe pantele Brădetului cel drag, acolo unde gerul ascundea sub gheţuri izvorul cel ştiut. Şi poate mi-e dor şi să mai urc o dată în clăparii cei de plastic, până colo sus, în dosul Coastei Vii, ş-apoi să bat zăpada, cu gaşca mea cea veche, pentru a aluneca-n voie, fără a mă plânge-n urmă de-al dealului urcuş.

Şi toate aceste fiind zise, zău de înţeleg de ce lumea mă ia drept un nebun… ce dacă mie-mi place să îmi vorbesc pe stradă?