May 15 2010

Prizoniera

padureadevise.ro

De fiecare dată când mă întorc în Măcin realizez că sărăcia are şi alte feţe, mult mai acute şi mai sălbatice decât sunt în general obişnuit să percep. Traiul în mediul urban, munca de zi cu zi au atenuat simţurile şi au creat un paravan mintal, astfel încât din ce în ce mai rar tresar la imaginea vreunei persoane fără adăpost.

Dar acolo, în satele prăfuite de la marginea Măcinului, sărăcia nu are doar imaginea clasică a mizeriei, are şi o latură violentă şi oarecum perversă cu care (o parte din) oamenii locului par a fi obişnuiţi încă de la o vârstă fragedă. Probabil că pentru un fotograf această mizerie ar putea să constituie un subiect în sine, eu am evitat – poate din jenă, poate din revoltă – să o reţin pe cardul de memorie al aparatului.

PS: În contrast cu cuvintele mele (şi în contrast cu ceea ce am văzut acolo de-a lungul timpului), iapa din imagine era zdravănă şi destul de bine îngrijită. Păştea la marginea satului împreună cu mânzul ei, negru ca tăciunele, ce nu învăţase încă să se ţină bine pe picioare, iar lanţul era ataşat de o funie ce îi lăsa totuşi o libertate relativ mare.


Nov 11 2008

Umbrele serii

A venit seara. Ca şi azi, a venit şi ieri. Ca şi ieri, va veni şi mâine. Seara, când luminile scenei se sting uşor, rămân doar clownul trist al cărui zâmbet fals ascunde tăcut umbra din ochi. Dar noaptea… noaptea se adâncesc rănile tristeţii şi urlă lupii singurătăţii.

Pe masă, o cană de ceai aburindă ţine loc de ţigară şi nu mă chinui să-i citesc gândurile ce se ridică efemere. Am uitat de mine, am devenit un biet corp lipsit de voinţă. Nu sunt nici măcar viu, nu mai caut altă viaţă, nu mă mai sperie gândul zilei de mâine. Am trăit atâta vreme din căutarea viselor şi am obosit un pic. Sunt doar o umbră hoinară prin această viaţă ce îmi aparţine prea puţin.