Jul 13 2009

Parfumul unei fotografii cu ceţuri

Privesc fotografia unei dimineţi de toamnă şi încerc să îmi aduc aminte ce aromă avea sărutul tău, acolo sus… acolo… printre ceţurile ce lăsau incandescente globuri de apă pe ramuri de brad. Iar amintirea de-o clipă a aburilor dimineţii îmi aduce în vis îmbrăţişarea timidă a primului sărut, sărutul ce ne-a unit, acolo sus, în muntele de piatră albă, sărut ce te-a adus, iubito, în braţele-mi dornice să te cuprindă şi să-ţi spună “Tu… Numai tu…”.


Mar 27 2009

Anatomia unui sărut

Buzele fetei se apropiară de ale tânărului şi clipa încremeni în aşteptarea atingerii. Mâinile se strânseră mai tare şi un freamăt trecu prin corpurile lor. Era clipa mult aşteptată, lumea dimprejur dispăruse, culorile se amestecaseră, sunetele se estompaseră. Rămăseseră numai ei doi, îmbrăţişaţi în lumina vagă ce aducea pe feţele lor un tainic zvon de umbre, dar un întreg univers îşi aştepta împlinirea în al lor sărut, un univers născut din cuvinte, din joacă şi din dorinţe.

Se priveau, ochi în ochi, şi aşteptau atingerea buzelor. O tânjeau, o anticipau, o doreau. Dar sărutul întârzia o clipă, o clipă lungă cât o eternitate, o clipă în care în minţile lor se amestecau imagini vechi şi noi, o clipă inocentă cu iz de măr copt şi scorţişoară, o clipă în care se adunaseră toate speranţele şi iluziile şi visele.

Buzele s-au atins într-un târziu, într-o sfioasă îmbrăţişare catifelată. Era primul lor sărut, sărut cu parfum de petale de trandafiri, era sărutul ce năştea iubirea.


Feb 25 2009

Fără mască

De ce nu sunt pe munte? De ce nu merg pe munte mai mult? De ce nu ştiu să schiez mai bine? De ce nu ajung mai sus? De ce nu am o Coca Cola în faţă? De ce nu am mai mulţi bani? De ce nu am o maşină? De ce nu am o căsuţă pe un deal? De ce trebuie să muncesc? De ce trebuie să stau atâtea ore la birou? De ce nu dorm mai mult? De ce nu sunt mai frumos? De ce nu sunt mai înalt? De ce nu am inspiraţie? De ce nu sunt mai deştept? De ce nu ştiu să programez? De ce nu sunt mai organizat? De ce mi-e aşa lene? De ce nu ştiu să zbor? De ce sunt atât de timid uneori? De ce nu ştiu să cânt? De ce nu beau mai des o cană de vin fiert cu prietenii? De ce nu ştiu mai bine franceză? De ce trebuie să vorbesc în franceză? De ce trebuie să scriu documentaţie? De ce nu pot să meargă toate lucrurile bine? De ce nu citesc mai mult? De ce nu călătoresc mai mult? De ce nu am mai mers de-atâta timp cu bicicleta? De ce mi-e atât de foame? De ce nu mai sunt copil? De ce scriu pe blog? De ce am o pădure de vise? De ce nu mi se îndeplinesc visele mai des? De ce mă chinuie atâtea întrebări? De ce nu găsesc răspunsuri?

De ce trebuie să-mi fie dor de tine? De ce nu eşti aici? De ce nu sunt lângă tine? De ce nu pot să te sărut în clipa asta?


Feb 12 2009

În căutarea ta

În căutarea ta am umblat pe ici pe colo ca biet hoinar fără de ţintă, biet suflet zdrenţuit ce-şi căuta perechea. În căutarea ta, am întrebat buze de fată, am cercetat zări, am urcat munţi şi am coborât văi, răsturnând astfel zeii de piatră ai minţii mele.

În căutarea ta am înfruntat soarele şi m-am făcut frate cu vântul – cântându-mi tăcerea, am rupt încălţări şi mi-am frânt inimi, am zburat şi am văzut Cerul, am privit apa şi mi-am tulburat privirea, am fost şi clown şi jongleur şi îmblinzitor de nori, stârnind sângerii furtuni interioare.

În căutarea ta am bătut cetăţi şi am ridicat ziduri în privire, am auzit muzici şi, dormind, mi-am ascultat inima, am fost şi scut şi sabie şi zală şi cal negru de lumină, câmp şi flori, am fost copac şi mi-am găsit rădăcina în apusuri, îmbătrânind de fiecare dată cu o secundă.

În căutarea ta am învăţat să te iubesc, deşi nu te găsisem încă.

Şi apoi, într-o zi frumoasă de toamnă, te-am găsit, iubita mea, şi te-am sărutat, împlinind şi visul şi zborul şi dorul inorogului ce-mi veghează destinul.


Nov 6 2008

Doar cuvinte nebune

Poate că şoapta este prilejul unui sărut al vorbei, poate că vorba este clinchetul apei iar apa este pleoapa vântului. Poate că vântul este surâsul nebun al dimineţii şi dimineaţa este clipa cântecului… poate cântecul este mirarea muntelui, iar muntele nu este altceva decât iluzia raiului… sau poate că eu, poate că tu… sau poate că nu.

Poate că şoapta este prilejul unui sărut al vorbei şi vorba este nebunia potecii. Poate că poteca este îngerul zăpezii sau poate că zăpada nu este altceva decât dezmierdarea luminii şi lumina – amintirea frunzei. Poate că frunza este oglinda cerului iar poate că cerul nu este altceva decât copilăria fericirii… sau poate că eu, poate că tu… sau poate că nu.

Şi, poate că într-o zi – şi apa şi vântul şi dimineaţa şi muntele şi cântecul şi raiul, iar în altă zi – şi poteca şi zăpada şi lumina şi frunza şi cerul şi fericirea se vor ascunde în tine iar eu voi fi şoapta ce-mbrăţişând – sărută vorba.