Oct 19 2008

Aproape jurnal: Ciucaş

A câta tură în Ciucaş? Cine mai ştie? În cei aproape 20 de ani ce s-au scurs de la prima tură, au fost multe.

Fiecare din noi are un loc special. Al meu este Ciucaşul. Este locul în care m-am îndrăgostit de munte şi locul care m-a întors pe munte atunci când, în nebunia mea, negam această iubire.

Nu am ajuns astăzi unde îmi propusesem. Ei şi? Am făcut un traseu nou (nu ajunsesem niciodata prin zona Poienii Stânii deşi am văzut-o de atâtea ori de sus, din Culmea Gropşoarelor ori din cea Stâncoasă), am revăzut stâncile mele dragi, am revenit în culmea Zăganului, locul unor amintiri atât de frumoase.

Un singur zâmbet trist după o zi frumoasă. Stâna din Zăganu se prăpadeşte. Era singura stână de ai cărei câini mă leagă amintiri faine. Poiana în care se afla stâna este acum invadată de burieni şi arată de mistreţi.