May 11 2011

Un alt… apus în doi

De la un apus la altul, nu e decât o clipă, o clipă trăită în doi…

padureadevise.ro

Click pe imagine pentru a vedea varianta mai mare.


Sep 14 2010

Vând vise…

Vând vise mici şi vise mari, fardate cu speranţe ce se împlinesc odată, sporindu-mi faima de negustor cinstit.

Le împachetez în hârtie viu colorată şi le scot în târg, în văzul lumii ce se înghesuie duminică de duminică la taraba mea cea mică, să le pipăie şi să le guste, să le cumpere bucată cu bucată, fără să clipească măcar.

Şi-apoi, la miezul zilei, scot pe tarabă ştergarul roşu pe care aşez visul cel mai frumos, stârnind haosul în piaţă. Doamne-ntreabă-n şoaptă, iar domnii strigă preţul, dar visul, într-un sfârşit, rămâne-al meu.

Şi plec cu el pe drumu-mi, căci nu te dau, iubito, deşi toamna a venit…

padureadevise.ro

Fotografie aparţinând Oanei


Nov 25 2009

Zuzu is home….

Zuzu merge ca o zuză şi aşteaptă cu nerăbdare să iasă pe undeva cu Pepsi… şi cu noi! :D

PS: Mă iertaţi dacă ceea ce am scris aici nu are sens decât pentru extrem puţini, dar nah, se cuvine să marchez cumva mărirea familiei! ;)


Nov 24 2009

Tu…

Eu? Ridic castele de nisip, înalţ zmee când nu e vânt, alerg după himere, muşc din liniştea serii, mă lupt cu secunda, topesc zăpezi, hrănesc iluzii, trimit spre cer baloane de săpun pentru a risipi norii, amăgesc sunetul cu un nai de apă, descriu visele în hieroglife, beau amurguri în pahare de cristal…

Tu? Tu faci ca toate acestea să aibă un sens.


Aug 2 2009

Visând cu ochii larg deschişi la minunile munţilor

Uneori trebuie să deschizi ochii şi minunile muntelui îţi vor ieşi în cale. Oare câţi dintre cei cu care am împărţit astăzi poteca destul de circulată, au văzut zecile de flori de colţ (e adevărat, un pic trecute)? Oare câţi bănuiau că la cincizeci de metri sub poteca pe care treceau gălăgioşi, şedea fain în soare o familie de capre negre cu trei iezi mititei? Şi oare câţi bănuiesc, măcar, că în munţii aceia se găsesc minuni despre care au auzit că ar exista doar prin Bucegi sau Crai?

Uneori trebuie doar să deschizi ochii şi să vezi şi altceva decât colbul potecii săpate de sutele de ghete ce-au trecut nepăsătoare. Minunile sunt încă prezente.