Nov 11 2008

Umbrele serii

A venit seara. Ca şi azi, a venit şi ieri. Ca şi ieri, va veni şi mâine. Seara, când luminile scenei se sting uşor, rămân doar clownul trist al cărui zâmbet fals ascunde tăcut umbra din ochi. Dar noaptea… noaptea se adâncesc rănile tristeţii şi urlă lupii singurătăţii.

Pe masă, o cană de ceai aburindă ţine loc de ţigară şi nu mă chinui să-i citesc gândurile ce se ridică efemere. Am uitat de mine, am devenit un biet corp lipsit de voinţă. Nu sunt nici măcar viu, nu mai caut altă viaţă, nu mă mai sperie gândul zilei de mâine. Am trăit atâta vreme din căutarea viselor şi am obosit un pic. Sunt doar o umbră hoinară prin această viaţă ce îmi aparţine prea puţin.


Nov 6 2008

Doar cuvinte nebune

Poate că şoapta este prilejul unui sărut al vorbei, poate că vorba este clinchetul apei iar apa este pleoapa vântului. Poate că vântul este surâsul nebun al dimineţii şi dimineaţa este clipa cântecului… poate cântecul este mirarea muntelui, iar muntele nu este altceva decât iluzia raiului… sau poate că eu, poate că tu… sau poate că nu.

Poate că şoapta este prilejul unui sărut al vorbei şi vorba este nebunia potecii. Poate că poteca este îngerul zăpezii sau poate că zăpada nu este altceva decât dezmierdarea luminii şi lumina – amintirea frunzei. Poate că frunza este oglinda cerului iar poate că cerul nu este altceva decât copilăria fericirii… sau poate că eu, poate că tu… sau poate că nu.

Şi, poate că într-o zi – şi apa şi vântul şi dimineaţa şi muntele şi cântecul şi raiul, iar în altă zi – şi poteca şi zăpada şi lumina şi frunza şi cerul şi fericirea se vor ascunde în tine iar eu voi fi şoapta ce-mbrăţişând – sărută vorba.