Dec 31 2007

Casa din vis

Crescut la casa, am fost ingrozit intotdeauna de blocuri. Relativa lipsa de intimitate din acestea continua sa imi displaca si sa ma faca sa ma simt inconfortabil dupa cateva ore petrecute intr-o camera de bloc cu cine stie ce ocazie.

Recunosc, o parte din timiditatea care a caracterizat adolescentul care eram acum 10-12 ani, si parte din reticenta si lipsa de comunicare care ma insotesc uneori pe mine cel de acum, se datoreaza si mediului oarecum izolat in care am crescut. Nu ma simt in largul meu atunci cand sunt in prezenta multor oameni si nici nu stiu atatea trucuri sociale pe care le cunosc atat de bine cei mai multi dintre cei crescuti in mijlocul gastii din cartier.

Eu am crescut ca si Nica, afara, impreuna cu mica noastra trupa, plecand in “expeditii” prin lanul de porumb, band apa din izvoarele padurii, sarind dupa mingea ce se incapatana sa aterizeze in gradina vecinului care avea cele mai faine mere, cele mai bune agrise sau cea mai buna zmeura, facandu-ne mici cabanute in claile de fan.

Ma uit de multe ori la casele contruite alandala in orasele, satele si statiunile din jurul Brasovului (si nu numai). Ei bine, pe mine vederea acestor case nu ma umplu de invidie ci de dispret. Nu exista o idee arhitecturala unitara, nu exista o logica a acestor constructii (in sensul ca nu se potrivesc cu zona) si mai mult de atat, mi-este greu sa inteleg faptul ca unii au cumparat teren la munte pentru a construi o casa pe 400 de metri patrati (dintre care 250 de metri inseamna constructia). Sa fi fost atat de mare prostia astfel incat sa nu fi inteles ca mai devreme sau mai tarziu si altii vor cumpara loturile vecine si vor sta ca intr-un bloc, cu vecinul care scoate boxele pe geam si urla manelele pentru toti burtosii care-l insotesc “la munte”? Sau pur si simplu totul a fost gandit ca si afacere (lucru cu mult mai probabil, pentru ca ma indoiesc ca aceste “case de vacanta” sunt ocupate mai mult de 10-15 zile pe an si nici acelea intregi pentru ca pentru a se ajunge la ele se sta cu nervii intinsi cu orele in blocajele rutiere de pe DN1).

Singurul “necaz” care a umbrit cumva aceasta bucurie de a trai la casa, a fost si este ingustimea curtii si faptul ca zidul casei vecinului este foarte aproape de ferestrele mele dinspre curte. Poate de aceea cand eram mai mic (inca inconstient oarecum de acest neajuns) imi doream sa “mostenesc” urmatoarele 3-4 case si sa imi extind curtea.

Visul acesta inca ma urmareste. Acum nu imi mai doresc sa cumpar casele vecinilor. Imi doresc pur si simplu sa cumpar o livada, undeva intr-o margine de sat de munte, unde sa imi construiesc o mica casuta (sau mai bine zis o cabanuta).