Amertume
Atât de uşor uităm că unele lucruri (sau poate unii oameni) au contribuit la ceea ce suntem acum… Lăsăm totul în spate şi ne vedem de drum…
Atât de uşor uităm că unele lucruri (sau poate unii oameni) au contribuit la ceea ce suntem acum… Lăsăm totul în spate şi ne vedem de drum…
“Cu toţii cunoaştem problemele de mediu din România, mai ales din zona montană. Acest articol este destinat Masivului Ciucaş, despre care autoritaţile susţin că va fi declarat Parc Natural. În acest caz daunele s-ar produce în continuare, fiind permise defrişări şi proiecte axate pe o dezvoltare durabilă.
Încercările de a fi declarat Parc Naţional, iniţiate de Ministerul Mediului, au dat greş, deoarece opinia publica locală a votat împotrivă. Singura soluţie pentru evitarea acestui dezastru este opinia publică naţională. Astfel am creat aceasta petiţie, care sper să strangă un număr considerabil de semnaturi.”
[Continuarea aici]
Puteţi semna petiţia online aici
Mi-au sărit în ochi întâmplător.
Plecasem de la gară şi îngheţam bine în staţia unde aşteptam de vreo jumătate de oră să apară troleibuzul ce, teoretic, ar fi trebuit să vină din zece în zece minute. (Mulţumesc frumos regiei de transport din Braşov, nici nu îngheţasem tare şi nici nu era foarte obosit după două zile de munte). Eram deja prea nervos pentru a mai putea protesta, când am zărit pe jos micii năsturaşi albi. Nu, nu erau florile de primăvară. Şi nu, nu erau nici nasturii de la cămaşa unui copil. Dar erau mulţi şi făceau trotuarul să arate asemeni unui obraz pătat de pojar.
I-am zărit din nou astăzi. La fel de mulţi deşi nu mai eram în staţia de autobuz. Mi-au sărit în ochi în secunda în care m-am lipit de una din petele albe.
Dragi românaşi, în secunda în care aruncaţi o gumă pe jos, puneţi mâna pe obraz. Nu l-aţi simţit? Este degetul meu care vă bate obrazul!
PS: Nu trăiesc din iluzii, este doar unul din zecile obiceiuri nesimţite ale românilor!