Sep 8 2010

Nelinişti în tandem

padureadevise.ro


Aug 10 2009

O lacrimă…

Parcă era ieri. Era aprilie, era soare şi undeva într-o curte, şase ghemotoace se jucau vesele. Dar ea, lăsându-şi joaca, a venit la mine şi m-a ales. Ea, ghemotocul de blană aproape negru, jucăuş şi deloc lipsit de teamă la întâlnirea cu un străin, ea – căţeluşa ce, în mod straniu, se născuse fără coadă sau mai bine zis, a cărei coada se reducea la un mic ciot ce se mişca vesel sub mângăierea mea, m-a ales pe mine.

Au trecut treisprezece ani de atunci. Treisprezece ani în care am împărţit bucurii şi tristeţi, zâmbete şi gesturi care m-au durut şi încă dor… Şi cât aş da să o mai văd o dată alergând veselă doar pentru a sări pe mine de bucurie că m-am întors acasă.


Jul 27 2009

Iar un corn din viaţa mea…

… a-ndrăznit să vă înfrunte, să vă şteargă, de-ar putea, vechea cută de pe frunte.

padureadevise.ro


Apr 20 2008

La noblesse oblige

Cand urmezi unui şir lung de feline, a cărui prim şezător în amintirile scriitorului acestor rânduri este Ţili, când vii să ocupi locul ocupat odată de lordul Freddie – cel a cărui agilitate era pe cât de frumoasă vizual pe atât de mortală pentru inamici, când, în sfârşit îi urmezi direct în dinastie lui Smartie, cel atât demn de numele primit, ai obligaţii. Când mai primeşti şi un nume francez, apăi trebuie să fii de-a dreptul deosebit.

Sub aceste auspicii, a sosit în curte acum aproape un an, un mic tigrişor gri-tărcat. Din prima zi şi-a arătat clasa, dându-i cu flit lui Max, cockerul nostru cel poznaş, şi şi-a găsit un loc ferit de unde îl privea de sus. Adoptat rapid (dacă tot ne-a ales ce era să facem?) a devenit curând noul stăpân al curţii, în special după dispariţia mult regretatului Smartie ( :( )

La aproape un an, Jacques a devenit un motan în toată regula. Dar a devenit în acelaşi timp un nobil Monsieur. Face numai ce vrea: îl mângâi numai când şi cât vrea (O dată, nu de mai multe ori.. Ţi-am zis eu că vreau în braţe?), când nu vrea nici atât îţi arată coada fără să îţi lase loc de replică, se aşează unde vrea (Deci, aici staţi voi? No las că eu prefer să stau la soare!) şi mai ales, important pentru o casă a cărei grădină are ieşire spre câmp, face curăţenie fără milă printre rozătorii gri care fac greşeala să treacă prin teritoriul său. A devenit fără nici-o îndoială regele curţii şi este demn de acest titlu.

– Hei! Ce faci acolo? Doi ochi verzi privesc spre mine dojenitori.. Ţi-am dat eu voie să scrii despre mine? Miauuu…