Pădurea de vise

Din 21 noiembrie si pana in 10 decembrie, Libraria Okian din Brasov va asteapta sa descoperiti unele dintre cele mai frumoase imagini realizate de catre participantii de la workshop-urile realizate de Dan Dinu sub sigla Photolife. Cei 18 participanti expun atat peisaje, cat si pasari sau oameni, macro sau fotografii mai abstracte, alcatuind astfel o colectie de 50 de lucrari care reprezinta insasi experienta fiecarui workshop petrecut impreuna.

“In urma cu trei ani realizam primul nostru workshop la Vulcanii Noroiosi, cu participanti putini, timizi, insa dornici de aventura. De atunci si pana in prezent lucrurile s-au schimbat, foarte mult si in bine zicem noi. Rand pe rand au aparut workshop-uri noi atat in zone naturale deosebite, cum ar fi Sfanta Ana, Bucegi sau Cozia, dar si in zone cu peisaje rurale spectaculoase si cu oameni primitori, cum ar fi Tara Lapusului. Ne-am aventurat impreuna pe canalele Deltei sa ii descoperim pasarile, am infruntat salbaticia din Cheile Bicazului si am descoperit misterele Ceahlaului, am rabdat impreuna in dimineti friguroase de primavara sau toamna in hide-ul foto de la Dumbravita, sa surprindem momente inedite si am sarbatorit fiecare an petrecut impreuna cu o tura aniversara in padurea de la Reci. Am facut multe poze frumoase impreuna, iar expozitia de fata este poate doar o selectie timida a celor mai bune dintre ele.” (Dan Dinu)

Fotografii care expun sunt: Alex BOBEICA, Ana BABOI, Camelia GRIGOR, Catalin ENACHE, Catalin MATASARU, Ciprian CENAN, Dana CONSTANTINESCU, Daniela TANTAU, Elena GIURESCU, Gabriela MIHALCEA, Oana MIHUT, Remus MUNTEANU, Roxana SANDU, Silvia Nicoleta DINU, Simon Bela ATTILA, Simona POLHAC, Tibi BERSENYEI, Vlad POPESCU

Vernisaj: luni 21 noiembrie ora 17

Expozitie 21 noiembrie – 10 decembrie

Libraria Okian este situata pe strada Muresenilor nr. 1 in Brasov (peste drum de Casa Sfatului), iar expozitia poate fi vizitata zilnic intre 10-18 si sambata intre 09-13.

Şi abia acum, când ultima Bufniţă s-a dus, realizez că singurul lucru mai ironic decât Viaţa este Moartea.

Abia când vine seara, porţile sufletului se deschid pe deplin, lăsând să pătrundă amintiri şi culori şi parfumuri de peste zi. Iar în acea clipă, de-ai găsi timp s-o trăieşti, ai descoperi că sufletul îţi zâmbeşte cum nici n-a mai zâmbit şi nici nu va zâmbi în altă seară.

Soare, vânt, ninsoare, drumuri,… iarăşi luni… iarăşi departe… iarăşi visând…

Cumva, versul vechi de 500 de ani a reuşit să ajungă fie folosit mai des ad-literam decât în sensul lor Villon-ez (cu scuzele de rigoare pentru barbarismul franco-român al ultimului cuvânt). Ad-literam, deci, o să îl folosesc şi eu, alăturându-l unui filmuleţ cu aer amator-documentar despre o tură la fosta cabană Puzdrele (munţii Rodnei), filmuleţ peste care am dat întâmplător şi care, la momentul postării acestui mic text, are în jur de 38 de ani vechime.