Jul 31 2008

Cuvinte pe pereţi

Astăzi nu am chef să zic nimic. Scriu din masochism sau poate pentru a-mi chinui sufletul să proceseze litere.

Arunc cuvinte pe pereţi goi, pe care se văd urmele gălbui ale amintirilor ascunse pe moment în sertare, arunc cuvintele pe pereţii trişti ai unei perioade terne în care nici măcar lenei nu-i mai gust savoarea.

Anul acesta, toamna a venit mai devreme, a venit cu tristeţi inutile.


Jul 30 2008

Era roboţeilor

Este era roboţeilor, a celor programaţi să muncească pentru a se impune în faţa altora. Nu-i loc de romantisme, nu-i loc de hoinăreală, nu-i loc de vise.

Ideea societăţii de astăzi este greşită. Omul, prin natura sa, este făcut să trăiască liber, iar munca, în forma modernă, nu este decât un soi de sclavie – sclavia banilor, a jobului, a ratelor. “Conduc cei vizionari”… da! dar nu înseamnă că au dreptate atât timp cât viziunile nu înseamnă altceva decât robotizarea vieţilor altora. Nu mai este timp şi loc de citit o carte, de o discuţie amicală la un foc de tabără, de o plimbare prin natură, mai rău – nu mai este timp pentru familie. Visele sunt sunt înlocuite cu fascinaţia pentru absurdul kitch monden vândut de televiziune şi reviste, iar imaginaţia este atrofiată de consumatorism.

A fi sau a nu fi (de acord cu această filozofie)? Strivit de necesitatea performanţei, a muncii zi lumină, a banilor, boemul nu se mai regăseşte în ziua de astăzi, dar în această lume a prea concretului, eu prefer să rămân un visător. Boemul refuză să moară, trăieşte prin visele mele.


Jul 17 2008

Nesimţire!

Una din colegele de pe Carpaţi.org ne atrage atenţia asupra unui articol de pe GreenReport.

http://www.green-report.ro/dynamic/stiri/stiri/nerespectarea-traseelor
-turistice-oficiale-afecteaza-ariile-naturale-protejate—12015.htm

Deşi articolul prezintă un adevăr relativ, în sine este jenant.

În momentul în care, cu larga contribuţie sau cu îngăduinţa a angajaţilor Regiei Romsilva se taie sute de hectare de pădure (legal, semilegal sau pur si simplu furt), mi se pare de-a dreptul aiurea ca un angajat al acestei instituţii să vină şi să arate cu degetul spre cei care nu folosesc “trasee turistice oficiale”. În momentul în care tot cu larga îngăduinţă a angajaţilor acestei instituţii se permite fenomenul Valea Cerbului cu tot penibilul din această zonă e de-a dreptul ruşinos să pui problema “transportului de seminţe” dintr-o zonă în alta pe bocancii celor care folosesc trasee “neoficiale”. Şi nu în ultimul rând mi se pare de-a dreptul penibil sa ni se atragă atenţia că putem întâlni urşii pe traseele nemarcate când ei se găsesc în numar mare la strada! Îi vede toata lumea… cei de la Romsilva par a fi orbi.

Departe de a contesta relativul adevăr al spuselor domnului Zota, îmi permit să cred că problemele mai mari sunt în cu totul şi cu totul altă parte şi că un nesimţit cu ATV-ul produce în numai câteva minute mai multe distrugeri decât sute de turişti per-perpedes, fie ei aflaţi pe potecă marcată sau nu.


Jul 15 2008

Umbre pe cer

Din când în când, viaţa ne mai aduce aminte că suntem nişte drumeţi ce se îndreaptă inevitabil spre capătul drumului. Din când în când, câte un cunoscut mai pleacă să străbată alte drumuri în alte lumi, iar pe cer apare o nouă umbră. Şi, inevitabil, în astfel de momente, se strecoară în suflet întrebarea: “Ce se întâmplă cu sufletele noastre după ce murim?”.

Mie mi-ar place ca sufletul meu să se ducă să colinde la nesfârşit munţii, rămânând acolo unde mă simt eu mai bine, iar trupul să se odihnească pe veci la poalele unei stânci, sub iarbă şi flori de colţ.


Jul 11 2008

“Se poate” country

În ţara asta minunată se poate orice.. sau aproape!

Se poate să arunci orice şi oriunde, se poate să înjuri, se poate să asculţi muzică la maxim, se poate să ceri şi să dai şpagă, se poate să calci lumea pe nervi şi pe picioare cu ATV-ul, se poate să cobori de la Caraiman în adidaşi, se poate să tai toate pădurile, se poate să furi, se poate să înşeli, se poate să ciupeşti femeile de fund, se poate să laşi bătrânii să stea în picioare în autobuz, se poate să stropeşti pietonii trecând intenţionat prin baltă, se poate să…

Un singur lucru nu se mai poate şi asta de foarte mult timp. Bun simţ – nu se mai poate.